Daca tot am inceput curatenia,am ajuns sa fac ordine si prin amintiri. Adica intr-un dulapior am dat peste albumele cu fotografii,din acelea pe care poti sa le atingi, sa zabovesti pe indelete asupra lor.Intotdeauna mi-au placut fotografiile pe suport de hartie, parca sunt mai „adevarate”. Si uite-asa regasim un „rasarit” frumos, o perioada infloritoare a vietii, un chip drag la vederea caruia te umpli de duiosie, alte chipuri de care iti este dureros de dor, perioade mai involburate precum un parau de munte, clipe de bucurie nemarginita, regrete tarzii, poate si cate-un „apus”, pierderi inevitabile ale vietii.
Chiar si ele, amintirile, mai trebuie sterse de praf si cernute cateodata. La unele ne intristam, altele ne fac inima sa tresalte de bucurie, altele ne amuza, ori poate ne produc un disconfort, poate la vremea respectiva eram mai nestiutori in ale vietii si n-am procedat chiar cum ar fi trebuit.
Dar in oricare situatie, sunt "averea" noastra sentimentala, cu bune cu rele, putem sa le pretuim sau sa indreptam ce-i de indreptat, acolo unde mai e posibil.
Cred ca o incursiune in aceste amintiri este intotdeauna binevenita. Parca primavara cand totul se trezeste la viata, e un moment potrivit si pentru a ne mai ordona gandurile.
Poate mai gasim si-o motivatie de a reincepe dieta, fiindca parca sunt mai frumoase pozele alea vechi.
doar cateva ganduri,am simtit nevoia sa le scriu aici 
dar parca'i prea mare incarcatura negativa in ultima vreme,oricat de optimist ai incerca sa fii 
