ceva vreme in urma,mutulica ma invita a scrie despre orasul adoptiv sau chiar de cel natal...
am sa scriu mai intai de cel adoptiv deoarece am lasat in urma tot si am venit aici.nu ma gindeam niciodata ca voi pleca din Galati (orasul natal) fiind o fire foarte atasata de familie,prieteni...insa puterea dragostei e mai mare :) si mi-am urmat sotul.am renuntat si la Facultate lucru care acum nu mi se mai pare asa intelept insa cind suntem tineri credem ca ceea facem e bine.
nu e usor cind vii intr-un loc nou.nu stiam limba,strazi...nimik.acum am ''invatat'' tot dar tot nu ma simt ca acasa.
locuind aici ,Italia nu mai e ceea ce vezi la tv sau in carti.poporul italian nu straluceste.nu generalizam insa prin caracter e un popor zgircit,plin de el si invidios si foarte rasist.Cu foarte mare parere de rau insa ,aici mai rai suntem noi.e adevarat ce se zice,cum ca in strainatate romanii se maninca intre ei...ca nou venit te simti cam stingaci.nu stii cum si ce sa faci,iar Ambasada practic nu face nimik.
cu toate acestea vad aici un alt viitor pentru copii mei.poti realiza ceva fara sa dai spaga in stinga si in dreapta,in spitale nu te vei simti abandonat.aici e o alta mentalitate,decenta si bun simt...calitati ce la romani din pacate lipsesc cu desavirsire...
am ales Italia pentru a-mi urma sotul.acum aleg Italia pentru un prezent si viitor mai bun pentru copii mei.orasul in care suntem e placut,linistit,frumos...se poate vedea din poza.insa pentru mine nu e niciodata ''acasa''...
