Calatoria mea spre Satic a inceput dis de dimineata de la Techirghiol. Am pornit spre Constanta de unde am luat trenul catre Cernavoda si unde ne-a asteptat prietenoasa bucatarasa,Patricia. In curand i-am cunoscut si pe barbatii din viata ei, Catalin si Rares. Si cu gasca completa,am pornit catre urmatoarea destinatie,acasa la doi oameni minunati : Ina si Costel. Dar despre ei,va voi inscrie intr-un alt articol,n-ar fi corect sa le acord doar cateva randuri.
Si am repornit la drum,catre Satic. Un drum lin,fara peripetii si iata-ne la rascrucea de drumuri de langa indicatorul catre Saticul de Jos. Patricia zice in masina "Nu este semnal la Satic,ar trebui sa avem asta in vedere ptr urmatoarea intalnire",dar pana la urma toti s-au bucurat de putina liniste in care nu trebuia sa ne purtam telefoanele dupa noi. Nu vorbesc in numele lui Meri si a celor care si-au lasat copiii mai mari acasa si au fost ingrijorati. Timpul pe care l-am fi petrecut vorbind la telefon a fost folosit foarte benefic.
Si uita-ne ajunsi la restaurantul unde ne asteptau ceilalti bucatarasi. Deja ma gandeam pe cine voi vedea primul? Maruntelele mele au intrebat tot drumul de Motanel si de abia asteptau sa-l cunoasca,desi nu prea stiau ele la ce sa se astepte la un motan adevarat sau la un bunic...la sfarsit cea mica a intrebat de ce isi spune Motanel :)) Si fiindca tot vorbesc de el,recunosc ca desi nu-mi imaginez cum pot sa-i spun in fata Motanel,nici macar o singura data nu i-am spus pe nume...sa fi fost mama prin preajma sigur ma trezeam cu o palma dupa ceafa :D
Cred ca pe Buni am vazut-o prima,apoi pe Motanel in spate la pupitrul tehnic,pe Meri si pe Timi,care e mai inalta decat aici pe bucataras. Ne-am imbratisat si ne-am cunoscut cu bucatarasii si familiile lor si am pornit-o spre Satic.
Un drum printre munti,neasfaltat si plin de natura salbatica,linistitor si care nici nu prevestea ce intalnire v-a avea loc dupa cateva cotituri. Si deodata ni se deschide privelistea, munti asa cum imi plac mie,cabane si mult,mult verde. Instantaneu eram cu gandul acasa si m-am gandit ca in curand voi ajunge si acolo.
Cocotata putin in susul drumului era pensiunea noastra,frumoasa si parca in asteptarea noastra. Cei sositi inaintea noastra ne-au facut turul si noi ne-am dus sa ne alegem camerele. Bineinteles,ca eu am putut doar aproba ce au ales maruntelele,care m-au pus sa urc zilnic scarile pana la mansarda. Dar au ales o camera cu priveliste frumoasa.
In acea seara maruntelele s-au imprietenit cu Zanul si Timi,amandoi au un lipici extraordinar la copii.Am gustat prajitura Carpati facuta de mama Meri si spre seara am plecat la culcare,de abia asteptand sa ne trezim a doua zi si sa ne facem treaba bine in calitate de comitet de primire a noilor veniti.
Dupa micul dejun,am plecat la o mica plimbare,am cules zmeura si corcoduse pe drum si am vazut dezolanta priveliste de la baraj. Din pacate era plin de gunoaie,pacat ca sunt oameni care nu stiu sa aprecieze si sa pastreze frumusetile pe care le avem. In drum spre pensiune,Zanul a descoperit un izvor,acoperit cu o cutie de lemn, unde ne-am racorit.
Si au inceput sa vina surprizele, nu mai stiu in ce ordine,dar au ajuns Cris,Padre,Lavinia,Bia si Ruxy,cu care ne-am ocolit si la mare si pe care de foarte mult timp doream sa o vad. De aici parca asa de multe s-au intamplat,nu mai stiu oridnea in care au ajuns,dar cert e ca pana la sfarsitul zilei s-a intregit grupul. Am fost din nou la rascruce sa mancam o ciorba si unde le-am cunoscut pe Mena si Ancuta si sotii lor.
De acolo i-am scris Gabitei un mesaj,ca tare as fi vrut sa o cunosc ,dar ca poate vom reusi cu alta ocazie ca toate se aseaza asa frumos. Si uite asa dupa miezul noptii a aparut Gabi,care a implinit profetia mea. Tare m-am bucurat sa ii cunosc pe ea si pe Cezar,care tare mai e pomenit pe aici.
In seara aceea nici nu am simtit ca am avut copii,dupa ce s-au plimbat la baraj cu Timi si Zanul ei,la masa tot pe langa ei au ajuns. De culcat le-a culcat Zanul si le-a zis sa nu cumva sa scoata nasul pe usa ca nu se mai joaca cu ele :)) si au ascultat maruntelele.
Sambata, un grup a pornit spre Rasnov,cei din zona sau care au mai fost au ales sa ramana la pensiune. Stiind ca timpul e asa de putin si suntem asa de multi,am incercat sa stau cu fiecare cate putin,iar spre Rasnov am mers cu Ruxy. Dar si asa mi s-a parut ca am stat prea putin impreuna. Stephanie a fost mai afectata de curbe si serpentine,dar in cele din urma am ajuns cu bine la Rasnov si spre bucuria copiilor ne-am suit in tractorasul care ne-a dus pana sus la cetate. Fiecare a mers in ritmul lui,noi am ramas mai la urma cu Mihaela si am cam ramas la urma rau de tot,ca ceilalti erau deja jos si noi inca ne mai plimbam prin cetate. Si tare ma bucur ca asa am ajuns sa o cunosc mai bine pe Mihaela,un om minunat,adica un om tare fain,cum zicem noi. Fetele au primit cate o canita de la ele si sunt sigura ca si ele isi vor aminti cu drag de excursia petrecuta impreuna.Pana am ajuns noi jos,unii dintre bucatarasi au pornit spre pensiune,altii,Dia,Padre,Lili,Mihaela,Ruxy si sotul ei,impreuna cu noi am plecat spre Cheile Gradistei,o mica Elvetie pe care ma bucur ca nu am ratat-o si unde am servit pranzul. Un loc foarte frumos,plin de sportivi si oameni in forma,desi m-am simtit cam plinuta pe acolo :))
A urmat o seara cu un gratar exceptional, bravo lui Zanu si Cezar,eu una am tot gustat din toate de mai aveam putin si nu ma mai puteam ridica de pe scaun. Cat de bine mancasem,dar parca tot a mai incaput o felie de paine prajita.
A doua zi era ziua despartirilor si desi imi parea tare rau sa spun tuturor la revedere, pastram in mine bucuria de a ii fi intalnit si cunoscut. Nu o sa va spun despre fiecare in parte,pentru toti sunt asa cum ii stiti de pe site si au alaturi de ei oameni minunati. Sper ca am reusit sa stau de vorba cu toti,atat cat a fost posibil.Am incercat sa fac in asa fel incat sa stau cu fiecare cate un pic. Pe langa Gabi nu m-am dat prea mult,pentru ca de cand au venit mi-a zis ca spre casa mergem cu ei. Multumim,Gabi si Cezar,ca ne-ati adus acasa atat de repede,daca o luam cu trenul prin Brasov ajungeam cu mult mai tarziu. Poate data viitoare ii aduceti pe Mona si Danut,ale mele tare ar fi vrut sa ii cunoasca.
Am cate o amintire cu fiecare in parte si imi voi aminti cu drag de momentele petrecute la Satic. Am un singur regret,ca nu l-am intalnit si pe Gusti,dar v-am zis ca toate se aseaza frumos,sunt sigura ca intr-o zi il vom vedea si pe el.
Noi trei multumim tuturor care au facut posibila aceasta intalnire.
Buni si Motanel (care a fost tare ascultator) multumim pentru toate eforturile depuse,ati facut o treaba tare buna,ati avut ceva pentru gusturile tuturor. Buni,oficial,esti si bunica de maruntele,te-au trecut si pe tine pe lista >:D< Multumim pentru borcanul de gem.
Motanel,fetele inca nu stiu de ce esti motan si arati a bunic,dar esti un om tare fain.
Mama Meri ,saru' mana pentru o organizare desavarsita,Adi bravo pentru rabdare.Ati facut o treaba excelenta.
Timi si Zanu,va multumesc pentru darul pe care il aveti si sper sa se adevereasca profetia mea.
Lavinia,multumim pentru prajituri,de abia astept sa fac si eu fulgul de nea.Ma bucur ca ti-ai adus si parintii,am stat si cu mama ta la Cheile Gradistei. Si felicitari pentru logodna!
Bia, Sara a ta a rivalizat putin cu Zanul :))) dupa ce am plecat am aflat ca si Sebi e bucataras cu acte in regula,asa ca l-am cerut.
Mena, emani o caldura de mai mare dragul sa fii in preajma ta. Fain si sotul tau,Marius,dar nici nu ma mir ca doar asa is toti sibienii.Inca tot nu pot spune ale cui cornulete au fost mai bune:))
Ancuta draga, esti o minune de om. Si ce daca zic altii ( nu eu) ca vorbesti mult,zici lucruri interesante si haioase. M-am bucurat sa vorbesc si cu Silviu,am fost de acord cu multe lucruri,deci suntem cam intr-o doaga :))) Si mai si faceti o visinata pe cinste. Multumesc Ancuta pentru rectificari si mi-ai spus numele sotilor inainte de a publica articolul :))
Mai,eu am zis ca nu scriu de fiecare in parte,dar nu mai merg mai sus sa rectific,nici sa corectez greselile ca iar stau vreo cateva ore pe aici. Sper ca nu uit pe nimeni :)
Patricia,ma bucur ca am venit cu voi si v-am cunoscut si sper sa ne vedem si la anul.
Dia, tare imi place de tine,dar tu stiai ca imi esti draga. Sper ca la anul sa ajungem cu totii la tine,mai ales ca te rotunjesti (la ani vroiam sa zic).
Mihaela, multumim pentru timpul petrecut impreuna la cetate,au fost niste clipe tare faine,noi ne-am simtit excelent in compania ta si sper sa ne vedem din nou. Si cognac-ul ala moldovenesc o fo' bun. Si saru'mana pentru cani.
Padre,multumesc ca esti in mijlocul nostru,nu cred ca multi preoti s-ar incumeta :)) Multumesc si pentru vigilenta si ca ne citesti chiar si dupa ce noi credem ca tu te-ai culcat,cine stie ce prostii am indruga noi fara tine pe aici. Multumim pentru cadou,va fi foarte apreciat, e un cadou de suflet,exact asa cum imi plac mie.
Liliana,esti un om atat de cald si calm,nu stiu cum de mi-a scapat ca esti pe bucataras,dar acum suntem si noi prietene >D<
Cris,multumim pentru tablou si pentru ca te-ai gandit la noi,mie imi cam plac lucrurile in care oamenii pun suflet si fac un cadou in care se vede ca e facut special ptr acea persoana. Si Gabi e un om tare fain,ce mai,e tata de zmei,dar stii tu mai bine ce ai in casa. Daca ai drum pe aici ne-am bucura sa va vedem din nou.
Ruxy drag, tu stii bine cat am asteptat sa ma intalnesc cu tine. Esti o mama,sotie si femeie minunata,fara pic de rautate in ea . Multumim pentru ziua petrecuta impreuna, o amintire draga mie. Multumim si lui Dan pentru rabdare >:D< Si pentru pastravul pe care l-ati adus si ca ati indeplinit previziunea lui Jeni ca "mancam peste in seara asta" :)))
Gabitule,esti o fata frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara si mi-ai facut o surpriza foarte placuta ca ai venit in miezul noptii. Face Cezar un gratar pe cinste,ia sa-i faceti si lui cont sa posteze secrete din astea :)) Va mai asteptam pe la noi,speram sa aveti drumuri cat mai dese pe aici. Va multumim ca ne-ati adus acasa si am petrecut astfel mai mult timp impreuna.
Multumim,Gusti pentru o intalneala pe cinste. Nu trebuie sa te laud eu aici,dar ma bucur ca existi si te gandesti si la altii. Bravo pentru tot si pentru ce fel de om esti.Si fiindca tot am ajuns la capat,ultimele multumiri merg la Buni,care l-a crescut atat de bine pe Gusti si fara de care nu ar fi existat bucataras.ro
