Postat de diaconta in Cu de toate pe 29 Oct 2012 | 4549 vizualizari
Mamaie
Mereu am invidiat oamenii care merg pe principiul "Carpe Diem".
Eu nu pot lasa trecutul in urma pentru ca ar insemna sa renunt la amintiri, iar prezentul nu-l pot trai fara sa ma gandesc la viitor.
Frumos articol, Dia, ca de obicei
Meri,eu n-am fost niciodata "omul momentului",chiar de-ar fi fost sa am beneficii imense pentru o decizie de o secunda,pierdeam momentul din prea multa chibzuinta))
Prefer sa pastrez totul ca un intreg si sa ma slujesc de asta in actiuni viitoare.
Eu sunt intr-o perioada (aici vorbesc de ani) de schimbare psihica continua incat nu mai stiu de privesc inainte, inapoi sau pe loc )- cred ca toate odata.
Dar, da! nu cred ca schimbarile pot veni daca nu te uiti si-n urma sa poti analiza ce-a iesit bine si ce-a fost un fiasco.
Asa este Gaby,uneori e asa o invalmaseala in viata noastra,ne concentram in toate directiile,uitam de sine,apoi ne tragem doua palme,incepem sa facem analize,planuri si apoi incepem sa bifam(cu un pix rosu obligatoriu) ,asa ca niste fecioare autentice.
Si zic,lasand modestia la o parte,ca ne cam iese intr-un final
Eeeeee ca mai am eu de bifat niste dorinte acolo,e alta treaba
Lav iu
me too!
Viaţa omului este o luptă continuă între ieri, visul trăit, şi mâine, dorinţa de a trăi. Lupta se poartă AZI, în acel carpe diem, efemer şi el, ca ziua de ieri, ca cea de mâine.
Fără discuţie că ceea ce suntem azi, e rezultatul acţiunilor noastre de ieri, chiar dacă unele au fost făcute independent de voinţa noastră. Nu există om doar azi. Un om adevărat se hrăneşte, se fereşte, din amintirile şi experienţele trecute, le prelucrează în prezent pentru un viitor mai bun, mai sigur.
Eu privesc mereu în oglinda retrovizoare, îmi oferă siguranţă pentru depăşirile din prezent spre a prinde în viitor o porţiune sigură de drum.
Mi-a plăcut articolul Dia
Perfect ai inteles Padre ceea ce am vrut sa exprim.
Cu toate lipsurile,cu toate neimplinirile ori bucuriile,trecutul exista si ma defineste ca om,asa cum ma va defini si ceea ce construiesc acum.
În sfârşit, am zis şi eu ceva bine
Padre,te alinti acuma
Minunat!
Patricia