Pe vremea cand aceasta sarbatoare mai reprezenta ceva :))) N-am mai postat pe blog de un an de zile, trebuie sa-i fac un extreme makeover, dar de unele lucruri imi aduc aminte cu foarte mare placere. Si-mi place ca am apucat sa le pun "pe hartie", sa le imortalizez pana nu devin un batran senil terorizat constant de neamtul ala....Al...Al....Alzheimer, asa ! Si e dragut cum viata are modul ei ciudat si totodata interesant de a face lucrurile sa mearga, caci in ziua de azi, persoana din poveste este medicul veterinar al cainilor mei :)
Cititi mai jos o poveste amuzanta:
Am adoptat aceasta sarbatoare acum muuuulti ani, cred ca eram prin clasa a 5-a cand incepuse sa se serbeze asa mai serios.
Mi-aduc aminte ca eram indragostit nebuneste de o colega de-a mea de clasa pe-atunci, iar traditia spunea ca de Valentine’s Day trebuie sa oferim o felicitare persoanei iubite, in care ne exprimam sentimentele, iar la sfarsit sa ne semnam “Guess who/ Ghici cine?”. Am invatat intr-o scoala unde se respectau cu sfintenie toate sarbatorile Americane/ Britanice.
Se sunase de intrat la ora, iar eu ma pregateam sa iau loc in banca in timp ce aveam niste discutii aprinse referitoare la fotbal, cu colegii mei. Aveam meci dupa ore cu “F-ul” cea mai buna clasa la fotbal pe-atunci si eram cu totii foarte stresati, nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic in jur. Duc mana in ghiozdan sa scot un caiet cand ce sa vad, o felicitare facuta de mana, scrisa in Engleza, foarte frumos ce-i drept, si parfumata cu un parfum de dama dulce, placut. Stiam in sinea mea ca este de la persoana pe care si eu o admiram pe-atunci si asta m-a bucurat foarte tare. Aveam in sfarsit confirmarea. Pentru un baiat de 12 ani e cam greu sa actionezi in astfel de cazuri pana nu esti 110% sigur.
Asa ca am mers acasa dupa meci (am pierdut 4-2, ni s-a anulat un gol pe nedrept, dar am luptat ca niste gladiatori pana in ultima faza, cu o galerie fantastica de fete in spatele nostru) si m-am apucat sa scriu si eu o felicitare. Cum nu prea le-aveam cu desenul am cumparat una. Insa le aveam cu scrisul. Inca de pe-atunci imi placea sa scriu, mai ales sa compun poezii. Am terminat de scris felicitarea, ca apoi vocea din capsorul meu sa-mi sopteasca : “ce nene tu esti mai prejos? Hai s-o parfumez si eu.” Am luat atunci deodorantul spray (din acela care avea si talc) si cand am tras cateva dungi pe felicitare, prin unele parti a inceput sa se scurga cerneala, iar prin altele s-a albit ! Mi-am pus mainile in cap, am plecat la librarie si am luat alta. Dupa ce-am rescris-o pe a doua, am dat cu spray-ul prin aer apoi am trecut felicitarea rapid prin vapori :)
Ma mandresc cu faptul ca sunt barbat si ca nu ma pricep deloc la chestiile astea. Apoi mi-am sunat un coleg si-am plecat sa cumpar si niste flori. Eram chitit sa cumpar un trandafir rosu, insa m-a pacalit o florareasa si mi-a vandut 3 garoafe semi ofilite, nici macar toate rosii: una galbena, una rosie, si una alba cu visiniu. Mama si-a pus mainile-n cap cand m-a vazut acasa :)
Apoi cu acelasi prieten, izvor de intelepciune baiatul, ca n-a zis nimic cand am luat florile, m-am dus la usa fetei cu gandul ca le voi lasa impreuna cu felicitarea pe covor, voi bate la usa si voi fugi, ea va deschide usa si va fi extrem de surprinsa. Asa era in plan. Dupa ce-am studiat indeaproape tabelul de la intretinere am purces la drum. Am lasat florile si felicitarea in fata usii, pe presul de la intrare (colegul meu ma astepta 2 etaje mai jos), am sunat la usa, si cand sa fug, m-am impiedicat de o bucata de marmura usor desprinsa din podea. Am cazut pe burta si-am dat un genunchi de podea de toata frumusetea. S-a deschis si usa, suspect de repede, normal, ca altfel n-ar fi fost frumos, si-am dat nas in nas cu mama ei. M-am speriat si-am fugit “de-a busilea” pana la trepte atat de bine incat as fi facut orice patruped gelos in acel moment.
Ajuns acasa, cred c-am dat minim 10 telefoane in care am inchis la auzul vocei mamei fetei. Cand intr-un final a raspuns ea, m-am fastacit mai tare ca atunci cand am facut cunostiinta cu Antonia :)
Dar a fost dragut, a apreciat, si lucrurile-au fost frumoase in acea vara. Si de fiecare data cand vine Valentine’s Day, imi aduc cu placere aminte de acea intamplare, rad si ma gandesc ca odata am fost un romantic incurabil :)
Ceea ce este frumos e ca in copilarie toate sunt percepute la o alta intensitate – totul are un farmec aparte, fiecare lucru are magia sa.
