Comentarii (25)
chiar de acolo vin! Padre, asa de frumos si asa ce m-am adancit in amintiri calde si frumoase. Si ma uit cu tristete la ziua de azi si ...imi dau seama cate s-au pierdut si cate se vor mai pierde! 
Merg acum să-ţi răspund şi la blog, Laura. Un lucru e sigur, câtă vreme în inimile noastre, în perioada asta, inima mai bate şi-n ritm de colindă, nu-i totul pierdut. Dar dacă inima nu bate în acest ritm şi totul merge la creierul setat doar pe zornăitul/foşnetul banilor, suntem pierduţi. 
Uneori n-am cuvintele potrivite si prefer sa tac...
Cleme, uneori şi eu, de aceea am zis de un colind tăcut.
Eu zic să gândim sărbătoarea, să o simţim, să tăcem măcar câteva minute, să spunem o rugăciune, să mulţumim Domnului că avem ocazia să sărbătorim. Iubiţi, colindaţi, dăruiţi, opriţi munca, uitaţi de necazuri şi probleme şi abia apoi alergaţi la brad să deschideţi cadoul sau cadourile şi în final aveţi grijă cât mâncaţi şi mâine e o zi 
. Mulţumim Padre pentru articol, foarte frumos! Sărbători cu bucurie pentru cei buni!!! 
Padre, zic aici capoate nu mananc bataie. Vad si aud lumea...asa in general, hai sa iesim in strada pentru copiii nostri, pentru un viitor mai bun, etc. Ma uit la generatiile tinere...ma apuca plansul, Padre. Ma apuca plansul cand vad cati copiii cu bun simt mai sunt si cum sunt marginalizati de majoritatea .... in fine. E trist, dar macar aproape de noi, sa ne stim copiii cuminti, sinceri si cu credinta acolo unde trebuie!
Melinda, merg să-ţi răspund şi la comentariul de la blog, că le iau pe rând, am două mâini care nu pot prididi cât m-ar duce gura să vorbesc, de aia scriu mai încet decât gândesc şi vorbesc. 
În sufletul meu e mereu colind, doar în minte mai am zurgălăi, dar asta cred că-mi este iertat, nu? 
Laura, eşri o mamă tânără, ai copii mici, ai timp să-i educi aşa cum simţi şi crezi, în valorile morale primite de acasă, în buna creştere cu care şi tu te-ai ridicat şi cu respect faţă de tradiţie şi credinţă. Şi să nu zici că nu se poate, că eu nu uit şi am să vin peste vreo 40 de ani să văd dacă m-ai ascultat. 
Padre vorbesc mult, scriu mult...deci trebuie sa am rebdare sa citesc raspunsurile
La mine e şi mai greu, Melinda, că răspun pe blog, aici, pe facebook, la postarea de faţă şi la toate celelalte locuri pe unde am mai comentat şi primesc norificări. Oricum, e bine că mi-a/ne-a dat Dumnezeu decât o gură, că dacă omul ar fi avut două guri, ar fi fost vai şi-amar, atât la masă, cât şi la vorbă.
))
Fara cuvinte!
Mulţumesc frumos, Motănel!
Frumos si de folos . Noapte buna , Parinte !!!
Seară binecuvântată să aveţi, Delia! Mulţumesc frumos!
Maine vin sa te citesc
Maine la cafea aprofundez si eu
Buna dimineata Padre
Ai dreptate Padre,constat cu mahnire ca lumea aceasta este tot mai rea,mai egoista,mult mai inclinata in a face rau decat in a face bine.
Puritatea sufletului de copil nu o mai observam pentru ca noi insine am pierdut demult aceasta puritate.
Imi aduc aminte cum,in copilarie,umblam cu colindul si eram atat de veseli,cu obrajii rosii si chipurile parca lipsite de griji,desi multe erau lipsurile si atunci.
Si da,am observat ca suntem din ce in ce mai tacuti si mai zgarciti cu zambetele,de parca am fi mai saraci daruindu-l.
Hai sa-ti fie bine Padre si sa ne vedem cu bine
Zilele astea m-au tot întrebat tinerii când plecăm cu colindul şi m-am bucurat mult că mai au această grijă. Adineauri o bunică m-a sunat, pusă de nepoata ei (destul de mare) de la oraş să mă întrebe când plecăm. Parcă mă simt altfel când văd că n-am muncit degeaba şi că ei încă îşi mai doresc, veseli, să colinde alături de mine pe uliţele satului. În rest, noi cei mari, prinşi prea mult în obositoarele noastre treburi, uităm că de fapt viaţa înseamnă şi (mai ales) suflet, nu doar trup. Să ne vedem cu bine şi cu bucurie, Die!
Ce frumos parinte.
Cum spuneam,inca mai e speranta,mai avem tineri frumosi si sufletisti.
Offf, atat imi este de dor de atunci cand eram copil, cand traiam aceste momente cu adevarat, le simteam magice, desi poate nu stiam prea multe atunci. Acum lalaie 3 cuvinte, le incurca si pe alea si astepta sa le dai si multi bani. trist, foarte trist. Eu nu mai mertg sa colind, recunosc, dar se stie din ce motive, insa, daca as fi sanatoasa, zau ca as bate macar la usele prietenilor sa ii colind. Imi plac enorm colindele si starea frumoasa ce mi-o creeaza
Ce frumos!
ULTIMELE COMENTARII
. 
TOP
utilizatori
1103 puncte
1014 puncte
165 puncte
133 puncte
126 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
