Buna dimineata!>:D<
Intr-o zi frumoasa de vara, un inger a coborat din ceruri si a inceput sa rataceasca pe deasupra acestei lumi stravechi, zburand peste campuri si paduri, peste orase si sate. La apus, el si-a intins aripile si si-a spus: «Acum, vizita mea s-a incheiat si trebuie sa ma intorc in lumea luminii. Dar inainte de a pleca, doresc sa iau cu mine cateva amintiri din aceasta lume». El a vazut o gradina cu flori si si-a spus: «Ce frumoase sunt aceste flori si ce parfum minunat au». A cules apoi cei mai frumosi trandafiri, a facut din ei un buchet si a spus: „Nu vad nimic mai frumos decat aceste flori; de aceea, le voi lua cu mine».
Privind insa ceva mai atent, a vazut un copilas cu ochi stralucitori si obraji trandafirii care ii zambea mamei sale. El si-a spus: «O, zambetul acelui copil este chiar mai frumos decat acest buchet. De aceea, il voi lua de asemenea cu mine». Privind deasupra leaganului, el a vazut iubirea mamei care se revarsa ca un fluviu asupra copilului ei, si si-a spus: «O, iubirea acelei mame este de departe cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pe acest pamant; de aceea, o voi lua de asemenea cu mine».
Ducand cu el aceste trei comori, el si-a intins aripile si s-a indreptat catre portile perlate ale raiului. Cand a ajuns, s-a oprit si si-a spus: «Inainte de a intra, doresc sa imi examinez inca odata amintirile». S-a uitat la flori, dar acestea se ofilisera deja. S-a uitat la zambetul copilului, dar acesta crescuse si nu mai zambea. S-a uitat apoi la iubirea materna, iar aceasta stralucea la fel de vie ca la inceput, in toata splendoarea ei. Ingerul a aruncat florile ofilite si zambetul palid, a intrat in rai si a adunat intreaga oaste a cerului, spunand: «Acesta este singurul lucru pe care l-am gasit pe pamant care si-a pastrat intreaga frumusete pana cand am ajuns in rai: iubirea materna
Buna dimineata!>:D< Intr-o zi frumoasa de vara, un inger a coborat din ceruri si a inceput sa rataceasca pe deasupra acestei lumi stravechi, zburand peste campuri si paduri, peste orase si sate. La apus, el si-a intins aripile si si-a spus: «Acum, vizita mea s-a incheiat si trebuie sa ma intorc in lumea luminii. Dar inainte de a pleca, doresc sa iau cu mine cateva amintiri din aceasta lume». El a vazut o gradina cu flori si si-a spus: «Ce frumoase sunt aceste flori si ce parfum minunat au». A cules apoi cei mai frumosi trandafiri, a facut din ei un buchet si a spus: „Nu vad nimic mai frumos decat aceste flori; de aceea, le voi lua cu mine». Privind insa ceva mai atent, a vazut un copilas cu ochi stralucitori si obraji trandafirii care ii zambea mamei sale. El si-a spus: «O, zambetul acelui copil este chiar mai frumos decat acest buchet. De aceea, il voi lua de asemenea cu mine». Privind deasupra leaganului, el a vazut iubirea mamei care se revarsa ca un fluviu asupra copilului ei, si si-a spus: «O, iubirea acelei mame este de departe cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pe acest pamant; de aceea, o voi lua de asemenea cu mine». Ducand cu el aceste trei comori, el si-a intins aripile si s-a indreptat catre portile perlate ale raiului. Cand a ajuns, s-a oprit si si-a spus: «Inainte de a intra, doresc sa imi examinez inca odata amintirile». S-a uitat la flori, dar acestea se ofilisera deja. S-a uitat la zambetul copilului, dar acesta crescuse si nu mai zambea. S-a uitat apoi la iubirea materna, iar aceasta stralucea la fel de vie ca la inceput, in toata splendoarea ei. Ingerul a aruncat florile ofilite si zambetul palid, a intrat in rai si a adunat intreaga oaste a cerului, spunand: «Acesta este singurul lucru pe care l-am gasit pe pamant care si-a pastrat intreaga frumusete pana cand am ajuns in rai: iubirea materna