Ciuperci umplute

Păi dacă știam eu de la început că vor ieși atât de bune, nu mâncam eu mai multe? FĂCEAM am vrut să spun, nu mâncam. Mă tot gândeam cu ce garnitură ar fi bune? Cușcuș, cartofi? Habar n-am, le-am mâncat aproape goale. Aproape, pentru că erau ele umplute. Gata scoase din cuptor și mâncate pe loc. De ce nu ai făcut și tu mai multe? Păi tocmai am făcut vreo 20 de bucăți și noi suntem 3. Deci, a cui e vina? A ta, pentru că nu ai făcut mai multe!

        Veșnic aceeași conversație. Poate că urmează să dau copy-paste. Nu știu dacă iese bună mâncarea așa că fac mai puțină, iese totuși super delicioasă și toată lumea o mănâncă în 3 secunde și rămânem fără. Ba unul mănâncă mai mult, ba altul mănâncă prea mult. Te-ai prins? Oricum, nu mă învăț minte. Ce e atât de greu de priceput? Iaca fac mult, pentru că întotdeauna am făcut mâncarea delicioasă ha! Glumesc desigur. E clar că există momente în care nu iese mâncarea bună. Se mai întâmplă! Ori nu nimerești combinația, ori ingredientele lasă de dorit, ori, sau. Sunt multe lucruri care pot apărea. Ce-i de făcut? Faci puțin și vezi cum iese. Abia apoi începi să faci mâncare ca la carte, așa cât să hrănești toată strada, chiar dacă voi sunteți 2-3. Nu-i rușine, doar ai făcut cea mai delicioasă mâncare. Ești ceea ce gătești! Sau cum era zicala?