Clatite, reteta clasica

Chiar daca am tigai antiaderente, mie nu imi place cum ies clatitele daca nu le ung cu putin ulei, asa doar cu cativa stropi. 

Uleiul de masline este mai bun, ies clatitele mai pufoase si mai frumos colorate, mai deschise la culoare, am constatat eu.

Mai nou am vazut ca se adauga ulei de masline in compozitie.

Si eu pun, dar deja vorbim de alta reteta de clatite, nu de cea clasica.

Deci, spargem ouale intr-un bol, adaugam putina sare, zaharul plus cel vanilat si incepem sa le mixam pana la diluarea zaharului.

Adaugam treptat laptele si mixam in continuare, apoi adaugam, in ploaie,  faina amestecata cu praful de copt.

Va iesi o compozitie groasa, pe care o vom dilua cu apa minerala si la final vom avea o compozitie usor cursiva.

La final adaugam si esenta, omogenizam bine compozitia si o lasam 5-10 minute sa se odihneasca, pentru a se mai sparge bulele de apa minerala din aluat, altfel vom avea niste clatite cu multe gaurele.

Punem tot uleiul in tigaie si o punem pe foc mediu spre mare, avand grija sa intindem uleiul pe tot fundul tigaii si il lasam sa se incinga bine.

Scurgem apoi bine uleiul din tigaie si adaugam in ea, un polonic din aluat.

Intindem aluatul inclinand usor tigaia intr-o parte si in alta si coacem clatitele cate 1-2 minute pe o parte si pe cealalta, in functie de cat de intens se incinge tigaia.

Eu lucrez la doua tigai sa scurtez timpul, ca am niste pofticiosi de care nu ma tin, eu cu facutul pe langa ei cu mancatul.

Servim clatitele atat calde cat si reci, cu gem, dulceata sau finetti.