Italia intr-o ceasca...de cafea

Voua nu vi s-a intamplat niciodata sa va fie atat de dor de un loc in care nu puteti ajunge pentru moment incat sa adunati si sa redescoperiti aroma locului intr-o mancare ori o bautura jucandu-va cu ingredientele? Ei bine mie mi s-a intamplat. Si am adunat aromele Italiei, spiritul ei asa cum il percep eu, intr-o ceasca de cafea (simbolic, sic!). In primele zile - putine cate am stat - m-a izbit aroma dulce care plutea peste tot, apoi culorile si caldura care in sfarsit imi incalzea oasele si imi bucura sufletul. Oamenii cu muzica si deschiderea lor, cu darul lor amintidu-si de romanii buni pe care ar mai fi vrut sa-i aprecieze dar nu-i mai aveau aproape - si intr-o zi m-am pomenit gustand dintr-o cafea pe care am mesterit-o si care cuprindea in manunchiul ei tot parfumul unei tari pline de culoare si de arome.

Din tot ce-am vazut si am trait pe "papamondul" asta, (Raducule Anton Roman fii fericit oriunde ai fi tu), Italia a fost experienta cea mai complexa, cea mai draga mie. M-am regasit in caldra si frumosul ei, in umorul ei, in spiritul ei si nu i-am mai vazut pacatele, oricare ar fi ele, la fel cum cafeaua asta imi trezeste toate simturile si imi da chef de asternut litere in cuvinte si cuvinte pe hartia virtuala a monitorului aducandu-mi inapoi zilele fericite de sub soarele Italiei, ascunse in aroma pufoasa a cafelei a la Lacrima.

P.S.Poza nu imi apartine; am preluat-o de pe wikimedia.com pentru ca seamana bine cu cafeaua a carei reteta o postez aici; aparatul meu fotografic si-a dat sfarsitul acumulatorului taman la momentul cand trebuia sa-mi surprinda cafeluta