Lecţia despre cele cinci elemente ne învaţă să păstrăm echilibrul din noi prin îmbinarea armonioasă dintre foc, apă, pământ, aer şi metal şi reflectarea acestui echilibru intern în atitudinea noastră faţă de natură, precum şi fată de cei din jur. Este o lecție care ne învață despre respect, milostenie, dragoste, răbdare şi disciplină.
În ideologia asiatică, profund legată de religia practicată, fiecare element al naturii este corelat prin paralelism cu fiecare parte componentă a ritualului de ceai. Grija, respectul şi dragostea prin care se realizează infuzarea ceaiului ajută la deconectarea minţii şi concentrarea atenţiei asupra acestei plante firave. Tocmai de aceea, ritualul de ceai este o parte a practicii spirituale.
Astfel, metalul este reprezentat de vasul în care se fierbe apa, ţinut deasupra lemnului arzând care se hraneşte cu aer, iar apa fiartă este turnată în ceainicul care reprezintă pământul. Toate elementele îmbinate influenţează energia concentrată în ceai, acel Qi despre care tot auzim, mai ales în ultima vreme. Qi este energia vitală care ne înconjoară şi care ne hrăneşte trupul şi sufletul şi care este uşor influenţabil de energiile din jur.
O interpretare sinestezică a acestor corelaţii implică asocierea elementelor naturii cu organele interne şi ne recomandă tipuri de ceai pentru afecţiuni ale acestor organe.
Lemnul este asociat cu ficatul şi cu gustul amar, aşadar ceaiul verde este recomandat pentru tratarea dezechilibrelor apărute la nivelul acestui organ, pentru decongestionarea vaselor de sânge, precum şi pentru îmbunătăţirea vederii sau ca agent anti-îmbătrânire. (Vom vorbi mai multe despre beneficii în articolul dedicat acestui tip de ceai).
Expresia „foc la inimă” este întâlnită şi în ideologia chineză prin corelarea elementului foc cu inima. Conform acestei perspective, inima este regina trupului şi trebuie păstrată caldă, moale şi catifelată. Ea este cea care înmagazinează energia pozitivă şi o distribuie apoi mai departe. Pentru reglarea dezechilibrelor apărute la nivelul „reginei” este recomandat consumul de infuzii uşor amare aşa cum este cea de lavandă sau anumite tipuri de oolong. Eu recomand însă Kabusecha (ceai verde japonez) pentru efectul calmant şi gustul delicios.
Pământul este asociat cu splina pentru că supra-alimentația afectează acest organ. Pentru cei care au un stomac sensibil sunt recomandate Oolong-urile, adjuvante de încredere pentru problemele digestive, însă nu imediat după masă, iar dacă se consumă carne de miel, ceaiul trebuie consumat după minim o oră după masă.
Plămânii reprezintă metalul, iar pentru tratarea afecţiunilor plămânilor este recomandat ceaiul alb pentru calmarea tusei, dar şi alte plante printre care crizantemele albe sau frunzele de ştevie.
Apa, mama ceaiului, se asociază cu rinichii şi cu tractul urinar. Pentru cei care au probleme la nivelul acestor organe este recomandat consumul de infuzii de pu-erh, ginseng sau lămâie.
Așadar, putem influența efectul elementelor naturii asupra sănătății noastre prin îmbinarea armonioasă dintre o conduită corectă și o alimentație echilibrată.
Urmează: Tipuri de apă folosite pentru prepararea ceaiului.
”Eu nu sunt în niciun fel interesat de imortalitate, ci numai de gustul ceaiului.”