Au trecut doua mii de ani si nu suntem inca in stare sa raspundem la o intrebare simpla: care este vocatia poporului roman? Stim ca nemtii sunt militarosi si muncitori, englezii sunt stapanii marilor, creatorii mai tuturor jocurilor si sporturilor, americanii sunt inventivi si nonconformisti, francezii sunt arbitrii modei si excelenti bucatari, italienii au simt artistic, evreii sunt comercianti , bancherii lumii si lista poate continua. Dar noi ? Care sa fie vocatia noastra ?
Un miliardar, care a venit in tara cu o racheta, a declarat ca nemtii apreciaza mult poporul roman. Un prieten de-al sau, neamt , miliardar de pe urma cresterii porcilor, i-a spus ca multi dintre porcarii sai sunt romani si ca n-a avut niciodata altii mai buni. Multi conationali de-ai domniei sale, precum Helmut Kohl si Gerhard Schroder, ar fi gata sa jure , cu exemple din viata lor personala , ca ” intoarcerea armelor ” ar fi vocatia poporului nostru si sunt gata sa parieze ca, daca ne pun la detectorul de minciuni, acesta nu poate detecta nimic, pentru ca suntem buni. Sa fie vocatia noastra ? Mai avem si in alte domenii vizibilitate. Suntem un popor care furnizeaza lumii un numar important de prostituate. In ceea ce priveste infractiunile asupra bancomatelor nu exista in Europa o natie mai talentata ca a noastra !
Mai sunt multe natii care sa furnizeze un numar atat de mare de oameni buni la orice munca necalificata , prost platita sau facuta in conditii grele ?
”Leul Ardealului”, arhiepiscopul Antonie Plamadeala , spunea ca am devenit un popor de nesimtiti . Altii spun ca bascalia este vocatia noastra . Un om de actiune era indignat de numarul mare de filosofi si de prea putinii tinichigii si chelneri , atat de necesari progresului tarii . Si sunt de acord cu acest lucru . Nu numai ca nu sta in firea poporului roman sa filosofeze (pentru asta e nevoie nu numai de timp ) , dar ganditi-va si dumneavoastra , la ce i-ar folosi prea multele ganduri unuia care nu stie unde sunt flota , caile ferate sau te miri ce i-a mai picat in mana ? Nu i-ar face toate aceste cugetari somnul mai greu ? Si cand te misti prin lumea vesela a carciumilor, ajungi sa exclami ca Gheorghe Dinica : “o tara mica … cu cateva mese” . Asa ajungi sa simti lipsa chelnerilor si , daca te mai urci baut la volan , afli cat sunt de importanti tinichigii . In ceea ce te priveste, te duci la Viena pentru ca la noi se repara mai greu tabla groasa , din lipsa de tinichigii umani , incurajati sa plece in lumea larga, pentru a capata experienta pe pielea altora , desigur .
Neputandu-si gasi vocatia acasa, romanii pleaca in lumea larga pentru o bucata de paine. Sa fie romanii glob-trotteri salariali ?
“Se staruie putin astazi asupra vocatiei, atat in familie cat si in scoala . Oamenii de vocatie sunt intotdeauna numiti eroii progresului social . Dar la atat se reduce interesul pentru vocatie . Decorul , dat fiind la o parte , nimeni nu se mai gandeste la ea . Superlativul , dupa ce si-a indeplinit serviciul , se aseaza la garderoba pentru alte ocazii. Daca , cel putin , vocatia ar fi usor de ilustrat prin personaje celebre , atunci portretele acestora ar mai provoca in tinerime reflectii trecatoare. Dar vocatia nu se poate ilustra , asa cum se ilustreaza o fapta militara sau morala . Ea este refractara la orice incercare de tipizare. Se pot da exemple de vocatie dar omul reprezentativ al vocatiei nu exista. Originalitatea desfide tipizarea .
Negasind in mediul lor educativ indrumarea care sa-i ajute la realizarea vocatiilor, tinerii de elita ies la capat cum pot. Cei mai multi , dupa dureroase crize sufletesti , se elimina singuri . Neputand sa fie flexibili la rutina si nici sa-si impuna originalitatea ei , sunt aruncati afara din scoala si chiar din familie, ca nesupusi. Foarte putini reusesc sa se strecoare in cariere potrivite vocatiei lor . Dar , si dintre putinii acestia , nu este unul care sa pastreze recunostinta mediului educativ.
Mediul educativ de astazi, in regula generala, inabuse vocatia in fase. Nu din ura constienta , ci din ignoranta . Se ignoreaza rolul vocatiei in cultura popoarelor. Fiindca acest rol este o raritate , se crede ca el este si un lux . Omenirea , dupa credinta multora, poate trai fara oameni de vocatie , cum poate trai si fara oameni care sa rivalizeze cu Adonis. Filosoful Fichte spunea ca “vocatia nu este un produs al lumii sensibile si scopul final al existentei sale nu poate fi atins in aceasta lume. Vocatia trece peste timp , peste spatiu si peste toata sensibilitatea” .Vocatia implica aptitudini speciale de inteligenta , sentiment si vointa. Ea scoate la lumina originalitatea rasei sau a totalitatii . Finalitatea ei depaseste orisice calcul croit pe masura individului . Indivizii cu vocatie sunt putini . Un popor are in sanul sau un numar restrans de exemplare .
De aceea este o datorie pentru educator, ca el sa aiba atentia indreptata asupra dotatiei cu care vin copiii pe lume . Un copil cu vocatie este un izvor de energie nationala . Pierderea unui asemenea copil nu se poate compensa chiar cu prisosul de ingrijire dat la cresterea a sute si mii de alti copii fara vocatie.
Sunt vocatii totusi care se realizeaza si cu impotrivirea mediului educativ ? Se poate . Optimistii din toate timpurile au aceasta credinta . Dar cate cazuri intra in categoria lor ? Foarte putine. La unele popoare aproape niciunul la un secol. Omenirea nu este in conditiunea lumii animale , ca sa se poata dispensa de arta educatiei “. - Am spicuit din conferintele tinute la Radio Bucuresti de Constantin Radulescu-Motru .
Eu doar o singura intrebare nu imi mai pun , dupa mai bine de 20 de ani de democratie : care este vocatia “clasei politice“ ?
