Dulceata cu rubarba si ghimbir

Fac o introducere ''pompoasa'',daca tot m-am apucat sa fac dulceturi alambicate.......si mama n-a avut alta treaba decat sa ''arunce'' niste seminte de rubarba intr-o anvelopa veche plina cu pamant......m-am documentat ca sa nu mor proasta....
''Rubarba a venit în Europa pe Drumul Mătăsii – spaniolul Ruy Gonzáles de Clavijo, călător pe meleagurile stăpânite de Timur Lenk la începutul secolului al XV-lea, menţionând-o în inventarul mărfurilor ce veneau din China la Smarkand alături de mătase, satin, mosc rubine, diamante şi perle.
Din rubarba (Rheum rhabarbarum) pentru consum uman sunt folosite doar codiţele, lungi, de altfel, care leagă frunzele de tulpină. Cultivarea ei se poate face atât în sere încălzite cât şi în aer liber – în serele încălzite poate fi produsă şi livrată pe piaţă tot timpul anului, pe când în aer liber acest lucru este posibil doar în climatele calde, în cele temperate (cum este şi cazul României), doar 8-9 luni pe an din 12.
Rubarba urăşte frigul şi întunericul şi iubeşte căldura şi soarele.''
PS.Rubarba mea n-a iesit rosiatica,probabil ca trebuia sa stea in plin soare sa se inroseasca mai mult coditele.Gustul dulce acrisor,e bun,dar nu m-a dat pe spate,prefer dulceata de zmeura......